Unde se află mărul care a inspirat teoria gravitației lui Newton? În grădina casei părintești de la Woolsthorpe, din Anglia, unde încă înflorește și rodește. Acest măr, cunoscut sub numele de Floarea de Kent, este considerat un simbol al genialității lui Newton și face parte dintr-o legendă care a inspirat o descoperire revoluționară.
Descoperirea gravitației sub un măr
Cu siguranță, toți am auzit povestea despre mărul care i-a căzut în cap lui Isaac Newton. Dar, în realitate, nu există dovezi că acest eveniment s-a întâmplat așa. Totuși, în anul 1666, tânărul Isaac, în timp ce se plimba prin grădina casei părintești, a observat un măr căzând din pom. Ideea lui a fost următoarea: dacă forța care atrage mărul către Pământ acționează și la înălțimea coroanei pomului, atunci, de ce nu, această forță ar putea acționa și la distanța la care se află Luna!?
Această întrebare a devenit punctul de plecare al unei descoperiri care a schimbat înțelesul oamenilor despre lume. Newton nu a rămas la nivelul unei simple intuiții. El a vrut să dovedească matematic ideea, ceea ce i-a dus la inventarea calculului diferențial și integral. O minte strălucită, adevărată, care a reușit să transforme o simplă observație într-un fundament al fizicii moderne.
Mărul de la Woolsthorpe nu este doar un simbol al genialității lui Newton, ci și o sursă de curiozitate istorică. A fost prăbușit de o furtună în anul 1820, însă din trunchiul prăbușit au crescut lăstari, iar lăstarii s-au dezvoltat sub forma unor noi tulpini, care au înrădăcinat în aceleași rădăcini. Astfel, a fost salvat descendentul direct al acelui măr care a inspirat unul dintre cei mai mari oameni de știință din istorie. Soiul mărului se numește Floarea de Kent, un soi care, deși nu mai este cultivat în Anglia, este încă prezent în grădina Woolsthorpe Manor.
În timpul vizitei, am observat că Woolsthorpe Manor este un loc atrăgător pentru turiști. La sosire, am văzut deja parcate câteva zeci de mașini, iar pentru vizitarea casei și a grădinii, intrarea era gratuită. În schimb, pentru accesul în clădirile anexă, unde sunt expuse invențiile și descoperirile lui Newton, trebuia plătită o taxă. În aceste clădiri, copiii se jucau cu dispozitive care exemplificau legile gravitației, iar unii dintre ei se jucau cu bile în pâlnii, simbolizând acțiunea forței gravitaționale asupra unui corp sferic.
În casa de locuit a familiei Newton, am văzut un scurt film despre viața acestuia, iar în diferite încăperi erau ghizi care povestea despre viața lui Newton, despre ce făcea el și cum trăia familia. Am aflat că familia nu își spălau farfuriile din plumb și că își lingeau lingurile pe ambele fețe înainte de a le înfige în suportul de pe perete. Dar punctul de atracție maximă era, desigur, Mărul lui Newton.
Am ieșit în grădină și m-am apropiat de măr cu smerenie, cum se apropie pelerinii de măslinii din Grădina Ghetsimani. Era acolo, verde, umbros, înalt și încărcat cu mere verzi. Crengile mai grele erau sprijinite cu suporți din lemn, iar unele se întindeau până aproape de împrejmuire. Am atins o frunză cu mâna, dar am observat că doi ghizi supravegheau pomul de la câțiva metri distanță. Nu m-am putut abține să nu ating o frunză, dar am văzut că pe jos, lângă gărduleț, erau două cotoare de măr, proaspăt ronțăite. Așadar, cineva, vreo doi îndrăzneți norocoși, înșelaseră vigilența pazei și se înfruptaseră din merele de aur ale înțelepciunii.
Am râs interior de teoria imaginată pe baza a două cotoare de măr, desigur, atrase în iarbă de forța gravitațională descoperită de Newton. Într-un moment, unul dintre ghizi m-a întrebat dacă știu povestea mărului. Am spus că nu o știu, așa că mi-a povestit că anul acesta a fost un an excepțional pentru soiul Floarea de Kent, că merele sunt, însă, mai mult acrișoare decât dulci, dar sunt foarte bune pentru prăjituri. De asemenea, am aflat că un alt măr, obținut prin altoirea unei crenguțe din Mărul lui Newton, a fost doborât recent de o furtună și s-a uscat.
Am avut o idee: să se facă prăjituri cu mere din pomul lui Newton și să se vândă turiștilor, în beneficiul fondurilor de administrare și dezvoltare. Eu, cel puțin, sigur aș mai merge la Woolsthorpe Manor să mănânc o Prăjitură cu mere – Newton sau un Ștrudel – Forța gravitației! Poate, mi-aș duce și copiii și nepoții, dacă sunt așa de bune merele cum zice ghidul din grădină.
Newton și credința în puterea divină
Închei, cu toate acestea, cu o informație interesantă: spre bătrânețe, Newton a înțeles că știe extrem de puțin. A spus odată: „Deci, gravitația poate pune planetele în mișcare, dar fără Puterea Divină nu le-ar putea porni niciodată într-o asemenea mișcare circulară, așa cum o fac în jurul Soarelui!”. Așa a fost, Newton a fost mulțumit de legile fizicii, de legile naturii, de răspunsurile obținute prin calcule matematice privind mișcarea corpurilor materiale, a luminii, în Univers, însă a avut nevoie de Cineva pentru impulsul inițial. Cine a dat startul, aceasta este întrebarea!
Gabriela L.
